Interviu
– Domnule director, s-a încheiat un an şcolar considerat dificil de o mare parte a lucrătorilor din sistemul de învăţământ. Cum a fost acest an pentru dvs, pentru Colegiul Sf. Sava, pentru Alianţa Colegiilor Centenare pe care o conduceţi? Cu ce aţi avut a vă lupta în primul şi în primul rând?
– Dacă avem în vedere poziţiile ocupate de colegiile din A.C.C. şi , în particular, de C.N.”Sf.Sava” în diversele clasamente referitoare la examenele de bacalaureat , de admitere în liceu sau la facultate dar şi la olimpiadele şcolare ar trebui să mă declar mulţumit:
– “Sf.Sava” are cele mai mari medii de admitere la liceu din ţară la trei dintre profilurile oferite ; la bacalaureat are cele mai bune rezultate din Bucureşti după mediile obţinute de absolvenţi şi o promovabilitate de 98% (nu am văzut încă un clasament la nivel naţional);la fazele naţionale ale olimpiadelor şcolare are ,în continuare, peste 40 de participanţi din care cei mai mulţi au obţinut premii sau menţiuni.
– A.C.C.ocupă 33 de pozitii din primele 50 ale topului publicat de M.E.C.T.S. referitor la admiterea în liceu ,iar majoritatea colegiilor membre au avut procente de promovabilitate la bacalaureat de peste 90%;mulţi dintre absolvenţii acestora îşi continuă studiile la cele mai prestigioase facultăţi din ţară sau din străinătate.
Din păcate , aceste rezultate sunt obţinute nu cu sprijinul ,ci în ciuda sistemului , printr-un efort deosebit în a obţine performanţă într-un mediu cu reguli şi mentalităţi uniformizatore . Întalnesc frecvent opinia, la cei cu funcţii de conducere la diverse niveluri ale sistemului de învăţământ, ca aceste şcoli sunt foarte bune datorita, exclusiv, calităţii elevilor , aportul cancelariilor acestora fiind nesemnificativ, chiar parazitar.
– Suntem în plină etapă de examene naţionale, primul şi cel mai dramatic dintre acestea consumându-se deja, în prima sa fază: bacalaureatul. Vorbim despre cel de al doilea dezastru după 2011?
– Cred că vă referiţi la rezultatele slabe privind promovarea examenului de bacalaureat. Eu nu aş spune că sunt dezastruoase ,ci că sunt normale într-o structură dezastruasă a sistemului de invăţământ care a permis cvasigeneralizarea studiilor liceale: dintre absolvenţii de gimnaziu ar trebui ca 40-50% să urmeze liceul, pentru ceilalţi ar trebui găsite alternative educaţionale.Şcolii , în ansamblu , i-a fost retrasă, în timp, menirea de prim filtru în ierarhizarea sociala din motive discutabile si pe diverse căi, unele ţinând de legislaţie iar altele de mentalităţi păguboase.
– Cine credeţi că se face vinovat pentru rezultatele de anul acesta? Ce trebuie să se schimbe la nivelul mentalului colectiv vizavi de acest examen, de şcoală, de studiu?
– Repet: într-o structurare defectuasă a sistemului de învăţământ , rezultatele nu puteau fi mai bune. Ce s-a realizat in ultimii ani , nu doar in ultimii doi , a fost o creştere progresivă a corectitudinii examenelor naţionale.Într-o societate care îşi crează false ierarhii , lucrurile nu au cum să meargă bine.
– Referitor la camerele de supraveghere, credeţi că acestea stimulează sau inhibă elevul?
– În această privinţă lucrurile sunt discutabile: într-o societate normală, ideală aş putea spune, utilizarea lor ar fi inutilă, chiar dăunatoare , dar în România actuală, în care neîncrederea a devenit politică de stat ,folosirea camerelor de supraveghere face parte din alopatia socială.
– Dar la nivelul legislaţiei în vigoare? Sindicatele din Învăţământ au solicitat intrarea în vigoare a BAC-ului diferenţiat cu începere din 2013. Sunteţi de acord?
– In Statutul ACC , elaborat in iunie 2008, este trecut ca unul dintre obiective “introducerea unui bacalaureat diversificat si diferenţiat”, aşa că soluţia a fost propusă de mai mult timp şi poate nu doar de Alianţă. Aş face o paranteză referitoare la găsirea soluţiilor potrivite la problemele sistemului de învăţământ: dacă cei îndreptăţiti să ia decizii ar consulta colecţia Tribunei Învăţământului din ultimii 2 ani(de exemplu!)ar găsi rezolvări potrivite ale majorităţii acestor chestiuni.Revenind, prin bacalaureat diversificat noi am înţeles adaptarea subiectelor ,ca dificultate şi conţinut, la specializarea absolvită de candidat,lucru realizat în mare parte şi care mai trebuie doar imbunătăţit, iar prin bacalaureat diferenţiat am avut în vedere aspectul calitativ al acestuia, concretizat prin adoptarea a doua tipuri de examen pentru absolvenţii aceleiaşi specializări : tipul A , care să cuprindă subiecte mai dificile din programa respectiva si tipul B , cu subiecte mai uşoare ,urmând ca această diferenţiere să se reflecte în oportunităţile oferite absolvenţilor de mediul universitar şi de angajatori, în general.
– Cum vedeţi sesiunea din toamnă a bacalaureatului?
– Sper că va fi la fel de corectă şi cu acelaşi grad de exigenţă!
– Cum au ieşit colegiile centenare din această primă sesiune de examen? Cu ce reultate?
– Aşa cum am menţionat , puţine dintre ele au avut promovabilitate sub 90% şi multe dintre ele au avut absolvenţi care au obţinut media 10 (performeri au fost colegii nostri din Iaşi!)
– Să vorbim însă şi despre performanţă. Olimpicii noştri au adus anul acesta României 23 de medalii la concursuri şi olimpiade internaţionale. Nu vi se pare un decupaj dintr-un alt film pentru un sistem de învăţământ despre care se tot spune în ultima perioadă că se aflăp în colaps? Cum vă eplicaţi aceste performanţe care par să nu aibă nici o legătură cu contextul general? Ce stă la baza acestor performanţe?
– Daca fiecare tânar(elev,student etc.) ar ocupa,fiind ajutat în acest sens, locul care i se potriveşte în sistemul de învăţământ atunci imaginea de sistem în colaps ar dispărea.Exista o ierarhie reală a elevilor şi a şcolilor din România dar , din păcate, mult diferită de cea formală, instituţionalizată iar răspunsurile la întrebarile dv. derivă din aceste diferenţe.Pregătirea elevilor pentru astfel de performanţe nu trebuie să devină un scop în sine, pentru ei sau pentru şcolile lor, care să diminueze sau să excludă studiul la celelalte discipline, absolut necesar pentru obţinerea unei culturi generale solide care să confere armonie dezvoltării intelectuale a tânărului.
– Există vreo politică coerentă în vederea stimulării acestor performanţe şi a împiedicării acestor copii de aur să plece din ţară? Dar în vederea însănătoşirii învăţământului românesc, în general?
-O astfel de politică există , dar ea îşi pierde coerenţa instituţională pe an ce trece,rămânând doar” coerenţa” dată de interesul elevilor performanţi pentru a obţine excelenţa academică la universităţi prestigioase din străinatăte.Problema împiedicării acestor copii să plece din ţară nu trebuie să se pună şi, oricum, nu sistemul de învăţământ ar putea să o rezolve:ea este , în primul rând , o problema socială.
Reformarea învăţământului românesc, ca o cale de însănătoşire a acestuia,a fost începută, fără a fi finalizată, prea des şi de prea multă lume în ultimele doua decenii astfel încât ideea s-a demonetizat, speranţele pentru o schimbare în bine a sistemului educaţional s-au redus: pacientul deja nu mai răspunde la tratamente!.
– Schimbările politice galopante la care asistăm de trei luni încoace au bulversat întreaga societate. Cum acţionează ele asupra şcolii, în general?
– Starea de nesiguranţă, lipsa de predictibilitate la nivelul individului dar şi la nivel social, inclusiv in privinţa evoluţiei şcolii atrag , printre altele, dezinteresul elevilor şi al familiilor lor pentru învăţătură şi pentru dezvoltarea personala, în general.
– Cum priviţi înainte, (să zicem, după 29 iulie) cu teamă sau cu speranţă?
– Clasa politică de la noi a pierdut demult contactul cu România reală, aşa că răspunsul logic ar fi : cu indiferenţă , dar cum eu sunt un optimist incorigibil aş răspunde totuşi: cu speranţă.